This could be Hell ..

Ridică-te Lil., spuse blonda şi îi întinse mâna.
Lasă-mă în pace. Aici stau până ajungem, spuse roşcata, iar ochii ei se făcură negri. Alice oftă, privind-o şi se aşeză lângă ea. O trase de umeri spre ea, îmbrăţişând-o iar Lily începu să plângă.
Lily, nu plânge, spuse fata oftând.

Apăru în spatele lor. Roşcata plângea. Sebastian trase aer în piept, şi scoase un oftat destul de zgomotos, care le atrase atenţia celor două. Se lăsă la nivelul lui Lily, întinzându-i cutiuţa şi trandafirul.

Tresări când îi auzi dar nu ridică privirea. De ce trebuia mereu să vină după ea? Regreta doar după ce o rănea desigur şi ea fiind idioată trebuia să-l ierte de fiecare dată. Alice îi făcu semn, îndemnând-o să îl privească. Roşcata murmură ceva şi îşi ridică încet capul, uitându-se la el. Făcu ochii mari privind cutiuţa şi trandafirul.
Ce-s astea? întrebă.

- Ceva ce vroiam să-ţi dau, şi acum e momentul potrivit. îi răspunse, şi îi şterse lacrimile de la ochi, oftând. Da, era prost că o făcea să plângă. Şi ştia asta. Dar pur şi simplu nu putea să stea fără ea..

Alice se ridică, spunându-i că merge în compartiment. Roşcata îl privi şi îi prinse mâna, punându-i-o pe obrazul ei. Încise ochii, trăgând aer în piept şi îşi lăsă capul pe umărul lui.
Îmi pare rău, nu trebuia să reacţionez aşa, spuse.

- Nici eu. Dar toţi facem greşeli. Sau griji. îi şopti uşor, mângâindu-i obrazul. O lipi mai mult de el, dorind s-o simtă. O vară întreagă departe unul de altul. Atunci crezuse că o să înebunească.

Nu vreau să ne despărţim. Din cauza asta sunt aşa, spuse încet, aşezându-se mai bine în braţele lui. Se gândi puţin. Hai să intrăm în compartiment, adăugă după câteva clipe şi îl privi în ochi.

- Nici eu. Cine ar vrea? spuse, destul de calm, şi o luă în braţe, ridicându-se. Deschise uşa cu piciorul, şi intrară în compartiment. O lăsă pe fată pe banchetă, şi apoi se aşeză lângă ea.

Îşi lăsă capul pe pieptul lui, după ce se aşezase lângă ea şi închise doar câteva clipe ocii. Îşi ridică mai apoi privirea, trăgându-i cu blândeţe chipul spre al ei şi îşi lipi buzele de ale acestuia.

Îi răspunse la sărut, şi îşi trecu limba peste buzele ei rozalii. O trase în braţele lui, lăsându-şi o mână blând pe talia ei. Şi-o strecură uşor pe sub bluza ei, dorind a-i simţi pielea mult mai caldă ca a lui.

Se lipi încet de abdomenul lui şi tresări când îi simţi mâna rece pe piele. Începu să se joace cu limba lui, un dans lent ce o înebunea de fiecare dată.
Vreau să ştiu mai multe despre cutiuţa aceea, îi şoptii la ureche chicotind.

- Ce-ar fi s-o deschizi? spuse încet, şi îi întinse cutiuţa. Înauntru se afla un inel destul de subţire, din argint, cu firişoare de pheonix pe o parte, şi cu modele în argint, pe cealaltă.

Privi uimită inelul, apoi pe el. Se uită din nou la inel. Era frumos, de fapt era superb.
Eşti nebun, spuse şi zâmbi dulce, apoi îl privi pe blond. Îl sărută scurt. Şii, e ceva oficial? întrebă mai apoi, clipind uşor din gene.

- Da, este. Însă nu ştiu s-o zic. spuse el, apoi rânji amuzat de prostia lui în materie de ' declaraţii şi cereri '. O trase mai aproape, sărutând-o destul de apăsat.

Râse scurt, răspunzându-i mai apoi la sărut. Nu se aşteptase la asta, iar dacă cineva i-ar fi zis că aşa se va întâmpla, i-ar fi spus că e nebun.
Accept, spuse încet, lipindu-şi fruntea de a lui.

Acceptase. Zâmbi mulţumit, şi îşi puse mâinile în jurul taliei ei. Se apropie mai mult de ea. Aveau multe de stabilit, însă puteau face planuri şi mai târziu. O sărută apăsat, şi rânji.

Zâmbi scurt, apoi îşi dădu părul pe spate. Privi fereastra, observând şcoala.
Am ajuns, spuse veselă şi se ridică din braţele lui.

- Şi noi care trebuia să ne punem robele... spuse el apoi râse scurt. Se ridică la rându-i, şi îşi scoase din ghiozdan o robă neagră. Şi-o puse peste haine, şi o privi mai apoi pe roşcată.