Find me in Wonderland.

Termină un desen şi se ridică de la birou, mergând spre fereastră. Ploua de mai bine de două ore şi nu se vedea niciun semn că ploaia s-ar putea opri. Oftă scurt, trecându-şi mâna prin părul lung. Totul era prea monoton, prea lipsit de viaţă în jurul ei, iar asta îi dădea o stare de discomfort.

Apăru în pragul uşii ei. Păşi încet, şi ajunse în spatele său. O îmbrăţişă, punându-şi mâinile în jurul taliei ei. Începu să o sărute uşor pe gât, coborând şi urcând. O muşcă încet, apoi rânji.
- Nu-i aşa că te plictiseşti? făcu Sebastian apoi râse scurt.

Tresări când simţi că este îmbrăţişată, dar îşi reveni rapid, recunoscâdnu-i inconfundabilul parfum. Icni scurt, lăsându-şi capul pe o parte, permiţându-i acestuia să o sărute. Scânci când o muşcă.
Grav, îi răspunse la întrebare.

- Perfect. Şi eu sunt plictisit. îi şopti uşor, apoi îi linse lobul urechii. Se dădură de la geam, căci puteau fi văzuţi. Culoarea părului lui se schimbă din blond într-un verde destul de crud.

Clipi de câteva ori, ochii ei devenind căprui. Îşi puse mâinile pe umerii lui, trăgându-l lângă ea şi îl privi.
Mă mir că ţi-ai amintit că mai ai o iubită, spuse pe un ton grav, jucându-se cu fermuarul de la hanoracul lui. Uitase ce îi promisese în prima zi că îşi va petrece timpul mai mult cu ea şi de două săptămână abia dacă vorbise cu el.

- Eu ... îmi pare rău, Lily, însă sunt ultimul an, dăm examene în plus, am şi antrenamente, şi Plesneală stă pe capul meu. De parcă ar vrea să mă bage în detenţie intenţionat. îi şopti, apoi o sărută apăsat.

Îi răspunse absentă la sărut. Dacă până atunci era uşor veselă, acum când îi pomenise de ultimul an, toată bucuria dispăruse ca prin farmec, cipul ei alb, întunecându-se brusc. Dintr-o dată îi pierise cheful de tot, chiar dacă îi fusese dor de el. Îl împinse şi se trânti pe pat, întorcându-se cu spatele la el.

O privi. Era acum supărată. Îl împinse, apoi se trânti pe pat, întorcându-se cu spatele la el. Oftă. Acel ultim an blestemat. O urmă, şi se aşeză lângă ea. Întinse mâna, şi îi atinse spatele. Era încordată.
- Lily.

Se trase mai departe de el când acesta o atinse. Câteodată se gândea că poate greşise când acceptase să fie împreună cu el, ştiind că mai avea doar un an. Deşi erau de ceva timp împreună, nu era încă sigură de sentimentele blondului.

- M-am gândit. După ce termin anul, am să mă mut în Anglia. Şi în vacanţe o să stai la mine. Când a-i să termini şcoala, o să ne mutăm împreună. îi spuse, după ce aceasta se trase mai deparrte.

Mda, îi luase mult să se gândească. Era destul de lung drumul de la şcoală până în Anglia. În ultima săptămână, începuse să nu-i mai pese atât de mult. Nu ştia de ce se comportă aşa. Ţinea la el, credea că îl iubeşte chiar, dar parcă ceva se schimbase în acea vacanţă.

O urmări cu privirea. Nici un gest. Nici un sentiment. Îşi ciufuli părul, uşor nervos. Ce era cu ea? El încerca s-o facă să uite că în curând se vor despărţi pentru o perioadă destul de scurtă de timp.

Închise ochii, vrând să uite că el se afla acolo. De ce trebuia să vină acum? Se simţea destul de aiurea, iar apariţia lui şi reamintirea că se vor despărţii îi agravaseră starea. Poate ar fi fost mai bine să se despartă. Nu era genul de persoană care să creadă în astfel de relaţii, şi în cazul blondului ştia că nu era genul de băiat care să se uite doar la o fată. Majoritatea prietenelor ei o avertizaseră în legătură cu asta.

- O să-mi ies din minţi, Lily. Ştiu ce gândeşti, ştiu că prietenele tale au o părere proastă despre mine, şi acum şi tu, parţial. Însă nu zic prea des ' te iubesc ' , dacă nu-i ceva serios? îi spuse, ridicându-se agasat.

Nu zice prea des "te iubesc" dacă nu e ceva serios. Asta era amuzant. "Tu nu mi-ai spus deloc că mă iubeşti!" vru să îi spună dar se abţinu. Ce rost mai avea să se certe cu el. Simţi că se ridică, dar nu se întoarse. Nu avea să îl oprească cu toate că ştia că va pleca şi mai ales că apoi va fi mai greu ca cei doi să-şi vorbească.

- Uite, spune-mi ce vrei. N-am să te oblig. Ştiu că ' ti-e frică de sfârşitul anului ' şi că nu te pot pune să faci ce vreau eu. continuă, pe un ton serios. Nu se aştepta să se întoarcă sau să răspundă. Singurul lor defect era că sunt orgolioşi.

Putea aştepta el un răspuns mult şi bine. Nu avea de gând să facă asta. Era prea orgolioasă şi deja se săturase cât se gândise la ce vrea. Nu mai dorea nimic, doar să o lase momentan în pace. Să îşi vadă de antrenamentele şi treburile lui, pentru că se convinsese singură, fără ca prietenele ei să intervină, că asta erau mai importante cu mult decât ea.

Aşa cum se aşteptase, nimic. Se îndreptă de spate, şi ieşi vijelios din cameră. Pufni, uşor nervos. Apăru în grădină, lângă lac. Se trânti pe iarba moale şi de un verde crud, părul lui luând aceeaşi culoare.

Tresări când acesta trânti uşa, iar lacrimile începură să-i cadă pe obraji. Se ridică în fund, dându-şi părul din ochi. Era hotărâtă să o termine cu el, pentru un timp. Nu mai vroia să îşi facă mereu gânduri despre ei doi.

Privi cerul. Era mai bine să se despartă? Nu, prostii . Nu puteau face aşa ceva, pur şi simplu el se gândea numai la ea. Însă Lily dorea să stea doar cu ea. Şi nu putea. Îşî trecu mâna prin păr.

Se ridică din pat cu greutate şi se îndreptă spre uşă. Părul îi deveni negru, ochii ei şiind la fel de albaştrii. Coborâ scările şi privi în jur, holurile fiind pustii. I se părea oarecum ciudat, dar nu stătu să analizeze mult asta. Ieşi din şcoală, privind cerul. Oftă.

Îşi scoase bagheta, priviind-o. Din lemn de cireş, îmbibat în sânge de bazilisk. Şi-o puse la loc. DOrise să facă ceva, însă era o prostie.Ochii lui deveniră galbeni ca spicul de grâu, şi rânji. Ce prost fusese. Şi este.

Ştia că ieşise afară, dar unde mai exact? Şi să înceapă să-l caute prin toată curtea şcolii era destul de greu, mai alesc ă se întunecase. Oftă din nou, rezemându-se de perete. Vroia să vorbească cu el, să-şi ceară scuze.

Îşi ridică privirea spre intrare, şi oftă. Era acolo, rezemată de perete. Se ridică încet, înăţişarea sa schimbându-se complet. Buzele îi deveniră mai mici, nasul uşor drept, iar acum era slab.

Se aşeză jos, părul revenindu-i la normal. Îşi lăsă capul pe genunchi, părul acoperindu-i chipul, iar lacrimile începură din nou să curgă. Ura când era slabă şi tocmai de asta era genul de persoană care făcea ce vroia, dar în cazul lui totul se schimba. Oftă. "Voi ajunge să mă satur de oftat." gândi şi zâmbi schiţat.