Alone.....

Statea sprijinita de un copac respirand greu. Nu isi amintea cum ajunsese acolo. Privea speriata in jur, incercand sa se calmeze, ceea ce nu reusea. Isi dadu parul dupa fata, stergandu'si palmele zgariate.

Stătea într-un copac, transformat ca motan. Privea în jur, nu era nici o creatură periculoasă. Sări lângă fată, mieunând. O privi atent, era rânită rău şi sângele şiroia din genunchii ei.

Tresari si isi abtinu un tipat. Isi duse mana la piept, respirand cu greu. Isi sprijini capul pe copac, lasandu;se in jos, pana ajunse pe pamant. Tremura asa ca isi imbratisa trupul privind motanul roscat din fata ei.

Se transformă în om, şi o luă în braţe, oftând. Era într-o stare oribilă, ca şi când ar fi bătut-o Salcia Bătăuşă.
-Ce-ai păţit? Eşti rănită grav. îi zise roşcovanul, priviind-o în ochi

Clatina din cap, negandu'si cuvintele. Nici ea nu stia ce se intamplase.
N-nu stiu, spuse tremurand. Vorbea incet, gatuit. Parul ii cazu pe obraji, acoperindu'i ochii obositi. Ofta si inchise ochii, vrand sa doarma.

O trase în braţele sale, apoi se ridică. Începu să meargă încet spre ieşirea din Pădure. Dar erau în mijlocul Pădurii, dei va dura ceva. Şi nu era nici Hagrid, plecase să-şi viziteze dragonul, în România

Isi lasa capul pe pipetul lui, stapanindu'si cu greu plansul. De cand venise aici i se intamplase numai lucruri rele.
Vreau sa plec acasa, spuse incet, suspinand. Nu mai rezista, era prea mult.

-Acolo cu ce-o să fie diferit? Vrei să-ţi vezi tatăl? Nici nu şti cât de rău ţi-ar face. spuse roşcatul, aprobând din cap, înţelegător. Crede-mă, e mult mai dureros să-l vezi suferind decât să-l vezi mort.

A murit deja, spuse simtind cu i se pune un nod in gat. Mama m'a anuntat ieri, adauga si inchise ochii, imaginandu'si chipul tatalui ei. Stia ce ea urma, de cand venise aici i se tot demonstrase asta. Iar fapta asta pusese capac la tot.

O privi, uimită. Se oprise în loc, încercând să proceseze. Ştia cât de greu e să-ţi moară cineva din familie, deci n-i dorea Adelinei aşa ceva.
-Îmi pare rău... zise roşcatul, deşi nu ştia de ce-şi cerea lumea scuze când aminteau de un mort.

Dadu din umeri si ofta resemnata. Ce rost mai avea.
Nu trebuie, se pare ca nu doar cu familia ta are cineva ceva, spuse razand sec. Ofta din nou, fara a mai spune ceva. Nu mai avea ce si nici nu stia ce putea sa mai spuna.

-Ştiu şi cine a făcut asta. Defapt doar îmi imaginez. spuse, apoi se aprobă singur. COntinuă să meargă încet şi liniştit. Nu se grăbea deloc, era frumos afară şi nu dorea să strice momentul.

Isi ridica privirea spre el, analizandu'i trasaturile fetei. Luna ii lumina chipul, iar fata zambi dulce. Il saruta pe obraz, punandu'si capul pe pieptul lui. Ofta si inchise pentru scurt timp ochii. Ii redeschise mai apoi.

-Poţi să stai cum vrei, eşti uşoară. îi zise roşcatul, imediat ce ieşiră din Pădure. Privea în jur, erau mulţi adunaţi la cabana lui Hagrid, dar nu-i păsa de asta acum. Intrară în castel şi merse spre dormitorul fetelor.

N-nu acolo, nu vreau ca Tina si Elena sa ma vada asa, cel putin nu acum, spuse fata privindu'l rugator in ochi. Te roog, adauga si se prinse cu mainile de gatul lui, pentru a se putea sustine.

Oftă, apoi o luă pe un coridor uşor îngust, şi privi un perete. Camera Cecesităţii. Intră prin uşiţa mică, şi înaintea lor era o cameră imensă, ca un dormitor. O lăsă pe fată pe pat, dându-i părul de pe ochi

Multumesc, spuse si zambi dulce, prinzandu'l de mana. Vei sta cu mine, da? intreba dupa cateva minute rosind usor, aproape neobservabil. Isi ridica privirea, ochii ei mov privindu'l.

-Da, desigur. zise roşcatul şi se aşeză lângă ea, priviind-o în ochi. Îi dădu din nou câteva şuviţe ce-l deranjau. Se ridică în fund, priviind-o. Lasă-mă să-ţi văd rănile. continuă Hiro, amintindu-i că o găsise rănită grav

Se ridica in picioare, clatinandu'se usor. Isi dadu roba jos, si camasa, privindu'si mainile. Stramba din nas. Cum naiba va merge la ore aratand in halul asta? Il privi cu coada ochiului pe roscat si ofta.

O puse să se aşeze din nou jos. În ultimii ani învăţase să trateze răni provocate de creaturi magice sau vrăji. Îşi trecu gentil degetele peste o rană ce o avea la şold, dezaprobând din cap.

Tremura usor, cand ii simti atingerea. Inchise ochii, incercand sa se gandeasca la altceva. Si totusi el era langa ea, cum naiba se putea gandi la alceva. Nu'i pasa de rani, vroia doar sa stea cu el.

Luă o cremă de plante din Norvegia şi îi dădu încet pe rana mare. O privi, şi apoi îi spuse să se întoarcă pe burtă. Avea o rană mare ce se întindea de la şoldul stâng, peste coloană şi la umărul drept.
-Poţi să-ţi dai sutineu jos? întrebă acesta

Aproba usor deschizandu'si sutienul. Isi puse barbia pe maini privind peretele din fata ei. Rosise usor in obraji, cand isi desfacu sutienul. Privi fereastra care se afla in apropierea patului, uitandu'se la cerul ce se inegrea incetul cu incetul.

Rânji uşor ştrengăresc, dându-i cu cremă pe rană. Lăsă crema jos, priviind-o din nou pe fată. Îşi muşcă uşor buza.
-Hmh, eşti gata, presupun. zise roşcatul, ridicându-se încet.

Isi lua camasa si isi acoperi partea din fata a corpului, ridicandu'se. Il privi cateva clipe, intorcandu'se cu spatele la el, si rosi usor. Isi lua camasa pe ea, prinzandu'si sutienul si se inchise la nasturi.
Mersi, spuse fata.