You're the murderer

Stătea într-o bancă din colţul clasei, priviind cartea de Poţiuni. Plesneală, cel mai urât profesor din şcoală stătea la catedră, uitându-se la noi, examinându-ne. Ca şi cum chiar omorâseră pe cineva. Îşi ciufuli părul, căscând larg.

Scria rapid in caietul, urmarindu'l cu atentie pe profesor. Desi nu era ora ei preferata, era totusi atenta, un lucru nou pentru ea. Isi dadu parul pe spate, si isi ridica privirea, uitandu'se prin jurul ei in clasa.

Începu să deseneze pe masă cu pana, căscând din nou. Nu avea chef de Poţiuni, cu atât mai puţin de Plesneală. Profesorul vroia să-i facă zile fripte, doar pentru că Hiro îşi bătuse un pic joc de el. Era aşa problematic...

Dupa cateva minute auzi vocea profesorului ce ii anunta ca ora s'a terminat. Se ridica din banca, strangandu'si lucrurile. Isi trase gluga pe cap, clipind usor de cateva ori, apoi se indrepta spre usa.

Se ridică din bancă, zbughind-o spre uşă, dar acestea s-au trântit. Plesneală îl fixă pe roşcat.
-Nu aşa de uşor, Kanahawa. zise, apoi rânji. Am oftat, enervat.

Isi aduse aminte ca isi uita un caiet in clasa si se intoarse pe calcaie, fugind inapoi. Se opri in fata usi si isi aranja fusta, apoi batu de doua ori. Ii auzi vocea profesorului, invintand'o inauntru, si isi dadu gluga jos, intrand.
Ma scuzati, mi'am uitat un caiet, spuse si zambi dulce, clipind de cateva ori.

-Ade! zise roşcatul, venind după ea. Scoate-mă de aici. îi spuse, pe un ton rugător. Îl privi pe profesor, scoţându-i limba, copilăreşte. Îi venea să-l spânzure pe acel slinos. Auzi, să-l mai ţină. După ce că stătuse mult în detenţie!

Ce vrei sa'ti fac eu? intreba fata, cautandu'si caietul in banca in care statuse. Se intoarse cu fata spre el, observand ca erau mult prea apropiati, asa ca se dadu un pas in spate. Il privi calma, asteptandu'i raspunsul.

-Mă ascund după tine. îi spuse, apoi îi făcu semn să meargă în faţă, iar el o să se strecoare pe lângă ea... sau pe sub roba ei. Da, o sa meargă. Haide. continuă, zâmbiind dulce.

Nu merge asa, spuse si se intoarse spre profesor. As dori sa vi'l fur pe Hiro, trebuie sa facem impreuna un proiect la ierbologie, zise fata si zambi angelic, chipul fiind luminat dintr'o data. Clipi des din gene.

Se mira cum de profesorul acceptă aşa uşor. Şi Hiro putea face asta, chiar mai bine, dar nu, Plesneală ceda în faţa unei fete... cei drept, drăguţe. Dar el dorea să se ascundă sub -după- roba ei.

Fata ii multumi, apoi il lua de mana pe roscat tragandu'l dupa ea. Nu stia de ce il ajuta, dar nu avea sa se gandeasca prea mult la asta. Dupa ce ii dadu drumul la mana, privindu'l.
Gata, spuse si se intoarse, dand sa plece.

-Mulţumesc. zise, sărind la gâtul ei, îmbrăţişând-o. Îi zâmbi fericit, apoi îi dădu drumul. Hai, fac cinste cu bomboane de la fraţii Weasly.

Stai usor, spuse simtind ca isi pierde echilibrul. Cazu, reusind sa il darame si pe roscat. Murmura ceva nemultumita si isi ridica capul, privindu'l.

Căzuse peste ea. Acum stăteau întinşi pe jos, cu el peste blondină. O privi în ochi, rânjind larg, expunându-şi dantura perfectă. Aştepta să vadă ce face.

Da'te la o parte o data, ca nu esti asa de usor precum crezi, spuse si il impinse, ridicandu'se. Se scutura de praf si rosi cand Elena trecu pe langa ea si chicoti facandu'i semn. La naiba, stia doar ca nu se intamplase nimic.

Îşi trecu mâna în sictir peste haine, oricum nu prea-i păsa dacă sunt murdare sau nu. O privi pe Elena, apoi pe Adeline care roşise mai ceva ca un rac. Roşcatul zâmbi amuzat.

Isi trecu mana prin par, si isi lua cartile de jos.
Eu ma duc in camera, am terminat orele, spuse si pleca de langa baiat, pierzandu'se printre elevii dupa hol. Se purta porsteste, si nici e nu stia de ce.

-Dar.. Nu vi la meciul de vajhatz? întrebă, aproape ţipând, astfel încât ea să-l audă. Nu dorea să meargă singur să-i susţină pe gemeni. Erau prietenii amândurora, nu conta că Ade îi cam abandonase

Urca scarile rapid si intra in camera ei lasandu'si cartile pe birou. Isi dadu pelerina jos si se tranti in pat, oftand. Privi tavanul si isi musca usor buza de jos, gandindu'se la mai multe lucruri. Isi puse o mana pe ochi, oftand din nou.

Oftă, priviind într-un punct fix. Nu se mişcă aproape cinci minute, timp în care se gândea la ea şi de ce reacţiona aşa. El trebuia să fie cel care e morocănos şi introvertit, nu ea. Deşi realiza şi el că n-o să fie niciodată aşa. Roşcatul începu să meargă rapid, spre camera sa.

Se ridica in fund pe patul ce i se parea dintr'o data mult prea mare si isi acoperi chipul cu palmele. Nu plangea, dar simtea ca ii bubuie capul de la prea multe ganduri. Murmura ceva nemultumita si se tranti din nou pe perna.

Ajunse destul de repede. Spuse parola, apoi intră în cameră, trântind uşa în urma sa. Era goală, căci toţi aveau altă treabă. Roşctul se trânti pe pat, priviind tavanul banal. Căscă larg, gândindu-se la ceva anume.

Privi tavanul pierduta, gandurile zburandu'i la roscat. De ce se gandea la el? Isi aminti cum se cunoscusera si chicoti in pustietatea camerei. Usa se descise, iar fata tresari. Se linisti apoi cand le vazu pe Tina si pe Elena intrand si zambi cald.

Începu să fredoneze ceva în surdină, ca şi cum ar fi cântat doar pentru el. Deodată se opri, simţind cum cineva slab se urcă peste el. Era Hara, o colegă de-a lui. O privi, uimit. Fetele n-aveau voie în camerele băieţilor, şi invers