You're the murderer

Scoase Harta Ştrengarilor, era defapt o copie a sa. Privi în jur, apoi o lua la dreapta. Dădu la o parte o armură mare şi grea, apoi intră într-un tunel secret. Mergea încet, plictisit şi fără chef de altceva.

Nu am chef de vorba, spuse fata si trecu pe langa ele. Se hotara sa mearga la lac. Cobora scarile si iesi din scoala, indreptandu'se cu pasi mici spre lac. Isi desfacu roba cand ajunse aprope de el, apoi camasa. Se opri pe mal, ramand doar in lenjeria intima si sari in fata.

Ajunse rapid deasupra lacului, şi ieşi dintr-un "copac". Se aşeză mai departe de lac, începând să fredoneze ceva. Privea cerul, aerian şi plictisit. Căscă zgomotos, nu dormise deloc noaptea trecută/

Iesi la suprafata, dandu'si parul pe spate si lua o gura de apa. Privi cerul, sitindu'si obrajii uzi. Isi atinse chipul si ofta cand vazu ca incepuse sa planga. Se saturase. Inota pana la mal, si se imbraca rapid, hotarata sa vorbeasca cu mama ei.

Observă pe cineva care tocmai ieşea din lac. Era Adeline. O privi, până ce aceasta se îmbrăcă. Vroia să zică ceva, dar se abţinu. Nu avea ce, şi probabil ea s-ar fi supărat din nou. Oftă zgomotos.

Isi scoase bagheta si murmura o vraja o scrisoare aparand in fata ei. O lua si incepu sa alerge spre Hambarul Bufnitelor, sperand ca mama ei sa ii permita sa se intoarca acasa. Ofta si urca cu rapiditate scarile.

Se întinse pe iarbă, priviind cerul. Închise ochii, adormind în scurt timp. Nu era nimeni prin jur, deci era bine. Se întoarse pe o parte, punându-şi mâinile sub cap. Se foi un pic, apoi îşi găsi locul

Ajunse acolo rapid si chema o bufnita, dandu'i scrisoarea. Aceasta zbura, iar fata cobora incet scarile, oftand. Hiro incercase sa vorbeasca cu ea, dar ea nu il ascultase. Si ce sa asculte? Cum isi cerea scuze? Pentru ce? Se saturase de scuze, toata lumea ii spunea acelasi lucru.

Începu să mormăie ceva. Vedea din nou şi din nou cum mama şi sora lui au murit. Se obişnuie cu asta, de câţiva ani ăsta era cel mai frumos vis. Se întoarse pe cealaltă parte, frecându-se la ceafa.

Se aseza pe o treapta si isi lasa capul in maini. Se sprijini de perete, oftand. Trase aer in pipet si privi absenta tavanul ce i se parea atat de departat. Stia ca asa si este, dar nu dadea importanta aparentelor.

Trecuse aproape o oră de când stătea şi lenevea la soare. Se ridică în capul oaelor, asigurându-se că numai era nimeni. O luă pe drumul pe care venise, intrând din nou în tunel. Fredona ceva ce compusese vara trecută.

Tusi, mana umplandu'se de sange. Privi socata palma Si se ridica coborand scarile ramase. Isi sterse palma si se indrepta spre intrarea in scoala. Trebuia sa vorbeasca cu cineva despre asta, dar cu cine?

Ajunse destu de rapid la intrarea în şcoală. Era gol, probabil toţi dormeau sau erau la meci. Îşi trecu mâna prin păr, apoi observă un păr alb, lucitor, îndreptându-se spre el. Se opri în loc, continuând s-o privească

Mergea incet privind pamantul. Se gandea la multe lucruri, negasind raspunsuri pentru niciunul intre ele. Isi daddu parul pe spate, o urma de roseata ramanand printre suvitele albe. Nu'i mai pasa. De ce ar face'o?

O opri când ajunse lângă el. Îi privi părul mânjit cu sânge, apoi îi ridică mâna, rapid. Era plină de sânge, iar acel lichid vital încă mai şiroia. O privi îngrijorat, dorind s-o întrebe ce s-a întâmplat. Dar se vedea că nici ea nu ştie.

Il privii cu ochii goi.
Hei, spuse zambind. Il saruta pe obraz si chicoti, parca fiind controlata de cineva. Hai sa mergem inauntru, spuse pe un ton vesel, neconstientizand ceea ce i se intampla.

-Hmh? Adeline, eşti rănită! Cum poţi zâmbi şi fi aşa de fericită? zise roşcatul, în timp ce o urma. O privi destul de suspicios, dar numai zise nimic. Îşi ciufuli părul, analizând-o atent, să vadă dacă chiar era ea.

Conteaza? intreba si se intoarse spre el, mergand cu spatele. Ii scoase limba, si il lua de mana. Iti spun eu ca nu, adauga si pentru o clipa deschise larg ochii, dandu'si seama ca ceva nu era in regula.

O prinse de umeri, scuturând-o uşor. O privea atent în ochi, erau uşor spălăciţi, nu ca deobicei. Îi dădu drumul, dezaprobând din cap. Cine ar fi putu face o astfel de vrajă? Era aşa complexă.

Isi puse mainile pe pieptul lui, si il prinse de tricoul, tragandu'l spre ea. Isi lipi buzele de ale lui, lipindu'si trupul de trupul roscatului. Isi duse bratele dupa gatul lui, trecandu'si mai apoi o mana prin parul roscat al baiatului.

Ii răspunse la sărut, deşi adevărata Adeline n-ar vrea să facă asta. O lipi de un perete, săltând-o mai sus. Îi puse piciorul talia lui. Îşi strecură uşor mâna pe sub bluza ei. Nu era bine, Adeline nu era ea

Gemu usor cand ii simti mana rece pe piele, si parca avu un soc. Il privi pe baiat cu ochii mari.
Hiro, ce naiba? intreba fara a sti ce sa spuna. Isi privi mana plina cu sange si incepu sa tremure. Inghiti in sec.

O privi atent, şi se dădu un pas în spate. Îşi scutură capul, îndreptându-se de spate.
-Scuze, Adeline. Hai la asitentă. zise roşcatul, luând-o de mâna care nu era rănită. Dădu să plece, dar o privi încă o dată

Se opri in loc, privindu'l. Pentru ce isi cerea scuze? Se apropie rapid de el si ii prinse chipul in palme.
De ce naiba iti tot ceri scuze? intreba oftand. M'am saturat sa ma tot intreb ce simti pentru mine, la dracu, adauga serioasa.

-Nu-ţi place să mă ating de tine. îi spuse, apoi o sărută rapid şi apăsat. O luă de mână, mergând spre infirmerie. Paşii lui erau mari şi uşor săltaţi. Îşi trecu mâna prin păr,uitându-se dacă fata poate ţine pasul