Only silence ...

Stateam jos, sprijinita de un perete, privind in gol. Cateva lacrimi isi croiau drum pe obraji, cazand mai apoi pe micul decolteu ce il avea. Nu stia ce se intampla cu ea de la un timp. Isi duse mainile la fata, ascunzandu'si chipul.

Auzise de la Tina că cineva era în Baia Plângăcioasei Myrtle. Dorea să vadă cine se avântase până acolo. Căci toţi ştiau că mai bine nu intri acolo decât să-ti facă capul calendar Myrtle. Păşi în baie, priviind în jur. Auzi nişte suspine.

Inghiti in sec si isi sterse lacrimile ce continuau sa curga, si se ridica, clatinandu'se usor. Isi trase gluga pe cap, si isi lua cartile de jos, incepand sa mearga spre iesire. Isi lasa capul in jos, nevrand sa o vada cineva ca plansese.

Se lovi brusc de cineva. Cineva mult mai scund ca el, şi mai slab. Prinse micuţa fată în braţe, înainte ca ea să cadă.
-Adeline! Ce faci? Plângeai? întrebă roşcatul, uimit.

Tresari si clipi de cateva ori, vraja pe care o mostenise activandu'se. Ridica privirea si zambi cu greutate, dar totusi reusi sa scoata un zambet dulce.
Nu, probabil Myrtle o face, spuse si se dadu un pas in spate.

-Nu faci din n-... vru să zică, dar se opri. O privea adânc în ochi. Iar îl vrăjise. Ura când făcea asta, căci nu avea cum să se împotrivească. Ei doi aşa s-au cunoscut. Când el a deranat-o cu o chestie banală, apoi s-a ţinut după ea încontinuu. Iar ea a încercat să-l vrăjească.

Continua sa zambeasca, sperand ca el sa plece si sa o lase in pace. Dintre toate persoanele care nu vroia sa o vada in starea aceea in carwe era, Hiro era cel pe care vroia sa il evite cel mai mult.

Se dădu în spate, fără voia sa. Dar nu dorea să plece. Vroiam s-o întrebe ce s-a întâmplat cu prietena lui, Adeline, cea veselă şi cuminte. Acum era Adeline, fata care era închisă în sine, şi parcă numai semăna deloc cu cea dinainte.

Eu voi pleca, am ore, spuse pe un ton mieros si il saruta pe obraz, iesidn mai apoi din baie. Incepu sa fuga spre camera ei, stiind ca odata ce pleca vraja nu va dura mult. Intra inauntru si isi incise usa, farmecul pe care il detinea disparand. Cum putea sa le spuna ca tatal ei era grav ranit in spital si nu se stia daca va mai trai?

După un minut, vraja dispăru. Roşcatul căzu pe jos, sprijinindu-se de perete. Acel farmec o epuiza nu numai pe cea care-l face, ci şi pe victimă. Oftă din toţi rărunchii, gâfâind destul de tare. Îşi duse mâna a cap, scuturându-l uşor.

Se tranti pe pt, mai mult cazu, si incepu sa respire rapid. Vraja pe care o folosise ere epuizanta pentru ambele persoane, iar ea si asa nu se simtea bine. Isi trecu mana la ochi, stergand lacrimile ce doreau sa'si faca simtita prezenta.

Sări în picioare după cinci minute, aranjându-şi hainele. Purta o pereche de blugi destul de strâmţi, converşi negri, şi un tricou c.u Iron Maiden. Ieşi din baie, începând să meargă încet spre ieşirea din şcoală/

Dadu cu pumnul in pat, blestemandu'si in gandul ei zilele. De ce trebuia ca tatal ei sa fie in spital? De ce nu era ea in locul lui. Incepu din nou sa planga, fara a mai putea sa se abtina. Isi acoperi fata cu o perna.

Îşi duse mâna la faţă, oftând. Se opri în loc, simţind un tremur în corp. Se simţea ciudat după moartea tatălui său. Acum cine urma? Fraţii lui si apoi el. Sau invers. Nimeni nu ştia cine şi de ce i-a omorât părinţii şi sora.

Se ridica si se spala pe fata, activand doar o mica parte din farcem, atat cat sa nu se cunoasca ca plansese. Iesi afara cu gandul de al cauta pe Hiro. Fusese nedreapta cu el, si nu'i convenea asta. Ea nu era asa.

Se sprijini de perete, lăsându-se uşor în jos. Farmecul acela chiar îl obosise. Ea chiar nu dorea să-l vadă. Îşi căută o ţigare prin buzunare, dar găsi o bomboană. Desfăcu rapid pachetul şi băgă bomboana în gură. Ridică capul, observând-o pe Ade.

Se opri in fata lui si zambi cald si dulce, fara greutate de data asta. Se lasa pe vine langa el si il saruta pe obraz.
Imi pare rau, spuse incet privindu'l in ochi. Chiar ii parea rau, dar incerca totusi sa'si ascunda regretul din privire si din voce.

O privi, uşor uimit, şi o trase de mână, spre el. O sărută uşor apăsat, apoi îi dădu drumul. Îi zâmbi larg, ridicându-se.
-Mie îmi pare rău. Ştiu că m-am purtat ciudat, dar apoi am auzit de problema ta... zise roşcatul, rapid

Il privi usor uimta cand o saruta, dar nu zise nimic, ridicandu'se si ea. Se intreba de unde aflase dar apoi isi dadu seama ca probabil Tom ii spusese. Ofta usor.
Mi'a spus Tina despre tatal tau, spuse incet.

-Ah, trebuia să tacă. zise roşcatul încet, gândindu-se cum să se "răzbune" pe Tina. Nu trebuia să ştie nimeni, defapt. Nu e cine ştie ce. M-am obişnuit să-mi moară persoane dragi şi apropriate. spuse încet.

Se cutremura cand il auzi si ii puse mana la gura, intr'un gest oarecum disperat. Zambi nervos.
Taci, nu spune asta, spuse incet, respirand ceva mai repede ca de obicei. Inghiti in sec si il privi calma, apoi isi lasa mana in jos.

-Hah, ăsta-i adevărul, Ade. Cine ştie, următorul o să fie unul dintre fraţii mei, sau poate chiar eu. Şi nici nu ştim cine ne omoară familia. zise, pe un ton uşor nervos. O privi în ochi, apoi se aprobă singur, din cap.

Fratii tai sunt si ei aici, iar tu esti aici, spuse luandu'l de mana. Sti bine ca profesorii nu vor lasa ca asta sa se mai intample, adauga si ofta, continuand sa il priveasca in ochi. Isi duse cealalta mana la frunte, simtind cu o ia durerea de cap.

-Acum nu putem avea încredere în nimeni, mai ales în profesori. Şi nu ştiu de ce, dar totul mi se pare a fi mâna lui Plesneală. zise, priviind profesorul cu păr slinos şi nas cârn ce tocmai trecea pe lângă ei.

Il privi pe Plesneala.
Pot afla asta, spuse rapid, stiind ca il poate controla sa ii spuna orice vrea. Inchise o clipa ochii si isis aduse aminte vraja, apoi il privi pe roscat.