Stay positive

Avea nevoie de sfatul cuiva,dar al cui?Toate persoanele pe care le cunostea erau violente,drogate si betive.Ofta dandu-si seama ca defapt nu are prieteni.S-a asezat cu fundul pe pervaz privind ganditor in jos.Nu putea sterge asa usor cu buretele sentimentele sale si daca si-ar fi cerut scuze nu rezolva nimic.El tot era in ceata si nu intelegea ce detaliu ii scapa din toata povestea asta.

A miscat usor din mana si hainele i-au aparut pe corp,iar potiunile s-au intors la locul lor.A facut cativa pasi si a deschis usa.Era James.Vad ca iar ai fost parasit.a ranjit el ciudat la brunet.Am venit sa te iau!Nici sa nu te gandesti sa fugi.I-am promis si iubitelului tau...S-a uitat curios la el si a inceput sa rada.Vai!Ai ajuns chiar atat de departe cu gradele?Stai sa gicesc...nici nu-ti mai trebuie bagheta!In cazul acesta trebuie sa te duc la stapan!a spus el amenintator,atingandu-l pe brunet pe gat.Corpul lui Thor devenise deodata greu.James l-a luat in brate si a iesit pe hol,incepand sa alerge.Perfect...

A inceput sa dea copilaresc din picioare,apoi si-a intors privirea spre telefonul mobil de pe masa de sticla,ofta si cobora in camera.Isi lua blugii pe el,apoi isi trase un tricou la nimereala din dulap si scoase o tigare din pachet punand-o in gura,a aprins-o inspirand si expirand fumul nociv.Asta doar il calma,stia ca are nevoie de mai mult de atat,nu-i ajungeau tigarile,vroia drogurile,erau singurele care chiar il puteau face sa vada lumea altfel.

Thor a intredeschis ochii.Era in dormitorul altcuiva.A incepus sa-si aminteasca cele petrecute si un val de furie l-a cuprins.Mai mai,te-ai trezit...sa stii ca plecam peste cateva ore!Stapanul spune ca am infestat suficient de mult castelul incat sa se autodistruga.Treaba noastra s-a terminat.Brunetul a oftat linistit.Macar acum pleca pentru totdeauna din acest loc...

Si-a intins spatele,auzind oasele cum trosneau.Ofta scurt si-si baga pachetul cu tigari in buzunarul pantalonilor.Iesi din camera si peste scurt timp iesi si din castel,cobora grabit scarile.Si-a ciufulit parul indreptandu-se spre padure linistit.

A oftat si i-a cerut permisiunea sa-l lase sa-si stranga lucrurile.James a aprobat si l-a luat din nou in brate.Nu poti sa mergi asa,a spus el bland,te duc eu pana in camera!A tranversat holul si l-a ajutat sa stranga tot ce avea.Dupa ce au terminat s-au intors in camera blondului.Trebuie sa pleca.Te voi cara ca si pana acum,a zis el,paralizandu-l din nou.A iesit pe hol si a inceput sa alerge.

Ajuns in fata padurii isi ridica privirea spre copacii chiar foarte inalti,ofta incet si privi intunericul ce se asternu de mult in padure.Pasi pe o carare cu o oarecare retragere de suflet,nu vroia sa mearga acolo,dar acum nici ca-i m-ai pasa de el.Se simtea ca o umbra nefolositoare doar asezata intr-un tablou pentru a da senzatia unui obiect ca este viu.

James a iesit din castel,indreptandu-se spre padure.Acela era singurul drum spre poarta spre stapan.A inceptut sa sara printre copaci.Cu cat ajungea mai repede cu atat era mai bine.Corpul brunetului atarna in bratele lui de parca ar fi fost mort.

A continuat sa mearga pana din neatentie s-a lovit de o creanga si a cazut pe spate.
Minunat. a mormait ridicandu-se si si-a cotninuat drumul.Era sigur ca se indreapta spre ceva,dar nu stia spre ce.Era putin aerian si dabia mai gandea.Isi duse o mana la gura si casca incerca sa se mentina treaz insa ochii i se inchideau incet,incet.

Prin mintea lui Thor treceau multe amintiri,dar acum nu mai conta.Avea sa revina la vechea viata,cea apocaliptica.A oftat in sinea sa.Avea sa-i fie dor sa fie om,sau sa se prefaca a fi.Calea spre care il ducea blondul era fara de intoarcere,insa James s-a lovit de ceva.Mai bine zis...de cineva.

A simtit cum e impins si a cazut cu fata intr-un morman de frunze,macar avea noroc ca era destul de moale.
Auch!Not again! a spus pe o voce copilareasca ridicandu-se in stil turcesc.Si-a trecut bosumflat mana peste fata.
Gata!De acum incolo pot spune ca sufar de Dendrofobie. a zis el bosumflat ca un copil mic.

Mai mai,iar ne intalnim.a ranjit James.Am venit sa-l salvez de tine.Acum poti sa-i spui adio...vai!E inca lesinat.Se pare ca n-o sa mai primesti nimic de la el!a chicotit el rautacios,zdruncinandu-i violent corpul lesinat.

Isi duse o mana la frunte si se ridica de jos privindu-l zambind pe blond.
Da!Si...care e faza?Ce-mi spui mie?Imi pasa cumva si nu stiam? intreba ridicand o spranceana.Nu vroia sa mai fie bataia lor de joc,isi dorea sa arate ca si el poate fi dur si crud.
Data viitoare loveste-ma mai cu blandete,caci doare.. s-a plans copilaresc frecandu-si nasul.

Si uite asa ultima sansa de a fi salvat s-a dus.Ce dezamagitor...credeam ca esti mai destept,dar m-am inselat!a spus el badjocoritor.Chiar nu este momentul sa faci pe durul!Macar ia-ti adio de la el,pentru ca o sa-l pierzi pentru totdeauna.a ranjit el.

Da.Si....?[b] repeta intrebarea asteptand un raspuns concret.
[b]James,eu chiar il iubesc,daca el nu simte acelasi lucru pentru mine eu nu pot sa-l fortez,nu mai am 2 ani sa ma lupt pentru un ursulet de plus,am mai crescut. a dat zambind din umeri.
Ti-l l-as tie iepuras. a spus copilaresc si l-a sarutat scurt pe buze pe blond,apoi a trecut pe langa el continuandu-si drumul.

A inceput sa rada.Om nenorocit,n-o sa-l mai vezi niciodata si tu il saruti pe rapitorul lui...mai josnic de atat nu se poate.Nici macar nu stiu ce a vazut la tine.Te-a iubit orbeste si a facut sacrificii pentru a devenii mai puternic ca intr-o zi sa traiesti linistit.Ma dezgusta sa vad ca toate eforturile lui au fost in zadar...Fata lui era plina de furie si dezgust.Am facut un bine cand m-am gandit sa-l iau din lumea oamenilor!S-a intors si a inceput sa alerge spre poarta de la ruine.

A lasat capul in jos strangand din pumn.Si-a lipit corpul de trunchiul unui copac si apoi a coborat pana a simtit pamantul sub el.
Fiecare cu parerea lui.. a spus incet si si-a strans picioarele la piept,apoi si-a proptit capul pe ele.A inceput sa planga,asta nu ajuta cu nimic situatia,insa il ajuta pe el sa se descarce.

O sa regreti amarnic ca nu m-ai oprit!a urlat el amenintator.In curand a ajuns la poarta si a deschis-o.Pe pamant era o amenintatoare pentagrama.S-a asezat cu Thor in mijlocul ei si au disparut amsandoi intr-un fulger negru.Aveau sa treaca ani pana cand acel fulger negru avea sa mai apara.

A inchis ochii si s-a intins pe jos,adormind imediat.Era prea obosit sa mai poata sta treaz,in plus ziua fuseses prea incarcata pentru el,mult prea incarcata.Tot corpul vroia odihna pana si creierul ii cerea asta,fiind prea incarcat cu ganduri,trebuia sa si le aseze in ordine ca sa poata sa-si dea seama de ce s-a intamplat.

Thor deschise ochii si zambi.Era din nou acasa.James isi tinuse promisiunea fata de amandoi.S-a dat jos de pe mobila ciudata pe care statuse pana atunci.Trebuia sa-l vada pe stapan.Nu mai avea de ce sa apere oamenii.Singura fiinta care il facea sa isi urasca creatorul il distrusese.Picioarele nu atingeau gresia neagra,parand ca pluteste.A marit pasul si a ajuns in sala cea mare unde il astepta o persoana cu statura impunatoare.

A simtit cum picaturile reci de apa ce cadeau din cer ii topeau pielea.S-a ridicat de jos frecandu-se la ochi copilaresc.
Ce?Unde sunt? intreba privind confuz in jur,apoi simti cum isi pierde echilibrul si cazu in genuchi pe pamantul rece.
Thor? isi ridica privirea spre cer incepand sa planga,era pur si simplu inutil sa planga.Era nefolositor precum si sufletul sau era la fel.

Stapane...am venit.Regretele mele ca nu te-am ascultat si ti-am dorit raul.Acum stiu de ce mi-ai omorat parintii!a spus el,uitandu-se sfasiat la umbra care se apropria de el.Trebuia sa ma asculti!De ce esti atat de moale?Lumea aceea te-a schimbat atat de mult...o sa te fac sa uiti totul!Stapanul a iesit la lumina.Nu era o bestie,ci parea sa fie un om foarte inalt cu parul ca abanosul,ochii galmen si mainile extem de lungi,continuandu-se cu niste gheare amenintatoare.A ranjit.Caninii ii ieseau in evidenta,dandu-i o infatisare infioratoare.Singurul lucru care il facea sa fia neuman erau penenele care ii imprejmuiau urechiile si capul pana la frunte.Stapane...a oftat Thor,imbratisandu-l.Ma supun poruncii tale...

Se ridica de jos,apoi incepu sa mearga pe cararea de unde venise,a iesit din padure si si-a intins spatele.Nu avea sa mai dramatizeze si nu avea sa mai planga,pur si simplu se gandise si isi daduse seama ca nu merita.Privi spre soare si zambi cald.Fiecare cu drumul sau,avea sa-si continue viata,desi se gandea la mici schimbari.A urcat scarile castelului,apoi dupa scurt timp a pasit la el in camera.A strans cearsafurile de pe pat si le-a aruncat in cosul de gunoi.Erau incarcate cu prea multe amintiri pe care sigur le vroia sterse din capul sau.

Stapanul ii puse mana pe cap,invaluindu-l cu o lumina ciudata.De acum incolo vei fi ca mine!s-a rastit el.Oametii iti vor fi inferiori,iar lumea aceasta va fi a ta!Thor a inceput sa urle de durere.Ceva crestea in interiorul sau.
A deschis ochii galbeni si s-a ridicat rapid.Astazi era ziua in care avea sa revina in lumea oabenilor.Si asta numai pentru a fura ultimele carti care le tradau existenta.

A oftat obosit si si-a lasat corpul sa cada pe pat,apoi a inchis ochii.Dormise destul,deci nu mai ii era somn,insa vroia sa stea asa toata viata,stia ca nu poate asa ca a deschis ochii si s-a ridicat din pat.A deschis fereastra si s-a asezat in stil turcesc pe pervaz cu privirea in jos.